Cuvantul lui umnezeu | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Dragostea lui Dumnezeu

Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este împărțită în trei etape și, în fiecare etapă, sunt stabilite cerințe potrivite omului. Mai mult, cu trecerea și progresul epocilor, cerințele lui Dumnezeu pentru întreaga omenire devin și mai mari.

Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu sunt menite să determine o schimbare în firea voastră; scopul Lui nu este doar să vă facă să le înțelegeți sau să le recunoașteți și să lase lucrurile să se oprească aici. Ca persoane cu abilitatea de a primi, n-ar trebui să aveți nicio dificultate în a înțelege cuvântul lui Dumnezeu, deoarece o mare parte din cuvântul lui Dumnezeu este scris în limbaj uman, care este prea ușor de înțeles.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Domnul Isus l-a adus înapoi din morți pe Lazăr, El a folosit o propoziție: „Lazăr, vino afară!” El nu a spus nimic în afară de asta – ce reprezintă aceste cuvinte? Acestea reprezintă faptul că Dumnezeu poate realiza orice prin cuvânt, chiar și învierea unui om mort. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, când El a creat lumea, El a făcut acest lucru prin cuvinte. A folosit porunci rostite, cuvinte cu autoritate și cât ai clipi lucrurile au fost create. Așa s-a realizat. Această singură propoziție rostită de Domnul Isus a fost precum cuvintele rostite de Dumnezeu când a creat cerul și pământul și toate lucrurile; conținea atât autoritatea, cât și abilitatea Creatorului în mod egal. Toate lucrurile au fost formate și au stat ferme datorită cuvintelor din gura lui Dumnezeu și, exact la fel, Lazăr a ieșit din mormântul său datorită cuvintelor din gura Domnului Isus. Aceasta a fost autoritatea lui Dumnezeu, demonstrată și realizată în trupul Său întrupat. Acest tip de autoritate și abilitate aparținea Creatorului și Fiului Omului prin care S-a realizat Creatorul. Asta este înțelegerea pe care Dumnezeu le-a predat-o oamenilor, aducându-l pe Lazăr înapoi din morți.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Milostenia mea se manifestă asupra celor care Mă iubesc și se neagă pe ei înșiși. Și pedeapsa aruncată asupra celor păcătoși este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, a mărturiei mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, foametea și ciuma se vor abate asupra tuturor celor care Mi se opun și se vor tângui. Cei care au comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de acuzație; și ei, căzând în dezastru, cum rareori a fost văzut de-a lungul veacurilor, vor ajunge să trăiască într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, singuri se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi într-o bucurie pe care nu am mai dat-o niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale oamenilor și detest faptele lor rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni cu același spirit ca și Mine. Nu i-am uitat niciodată pe aceia care nu au același spirit ca și Mine; i-am păstrat cu dezgust în inima Mea, doar așteptând ocazia de a-Mi abate pedeapsa asupra lor, lucru ce Mă va delecta. Ziua Mea a venit în sfârșit astăzi și nu mai trebuie să aștept!”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Sosirea Împărăției Milenare pe pământ este sosirea cuvintelor lui Dumnezeu pe pământ. Coborârea Noului Ierusalim din ceruri este sosirea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a locui printre oameni, pentru a însoți fiecare acțiune a omului și toate gândurile lui cele mai intime. Acesta este, de asemenea, faptul pe care Dumnezeu îl va aduce la îndeplinire și minunata scenă a Împărăției Milenare. Acesta este planul stabilit de Dumnezeu: cuvintele Sale vor apărea pe pământ pentru o mie de ani și ele vor manifesta toate faptele Lui și vor întregi toată lucrarea Lui pe pământ, după care această etapă a omenirii va ajunge la final.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Omul nu înțelege semnificația mântuirii omenirii de către Dumnezeu și semnificația lucrării de gestionare a lui Dumnezeu, și nu înțelege cum vrea Dumnezeu, în cele din urmă, să fie omenirea. Este o omenire asemănătoare cu Adam și Eva, necoruptă de Satana? Nu! Gestionarea lui Dumnezeu este pentru a câștiga un grup de oameni care se închină lui Dumnezeu și se supun Lui. Această omenire a fost coruptă de Satana, dar nu mai vede pe Satana ca fiind tatăl ei; ea recunoaște chipul urât al Satanei și îl respinge și vine înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta judecata și mustrarea Sa. Ea știe ce este urât și cum contrastează cu ceea ce este sfânt și recunoaște măreția lui Dumnezeu și răul Satanei. O astfel de omenire nu va mai lucra pentru Satana, nici nu se va închina Satanei, nici nu va proslăvi pe Satana. Asta pentru că sunt un grup de oameni care au fost cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Aceasta este semnificația gestionării omenirii de către Dumnezeu.”

Pentru a-și găsi un loc al ei pe acest pământ, protagonista a fost obligată să urmeze tendințele acestei lumi, alergând și muncind din greu de dragul faimei și statutului social. Viața ei era deosebit de goală și dureroasă. După ce a crezut în Dumnezeu Atotputernic, a găsit în cuvintele Lui semnificația vieții umane și, plină de bucurie, L-a urmat pe Dumnezeu și și-a îndeplinit îndatoririle. Cu toate acestea, deoarece inima i se afla sub controlul faimei și statutului, în îndeplinirea îndatoririlor sale ea acționa adesea conform propriilor idei și era capricioasă și despotică. Din acest motiv, ea a fost emondată și tratată de frați și surori. La început, ea a s-a opus și nu a acceptat. Prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, ea a ajuns să cunoască adevărul corupției ei. Totuși, pentru că nu înțelegea intenția lui Dumnezeu, ea L-a înțeles greșit pe Dumnezeu și a crezut că El nu o va mântui. Atunci, cuvântul lui Dumnezeu a luminat-o puțin câte puțin, a călăuzit-o și a făcut-o să înțeleagă intenția aprinsă a lui Dumnezeu de a mântui omul și a experimentat dragostea adevărată a lui Dumnezeu față de omenire…

Dumnezeu Atotputernic spune: „Autoritatea lui Dumnezeu este pretutindeni, în orice oră, în orice clipă. Dacă ar fi să dispară cerul și pământul, autoritatea Lui nu ar dispărea vreodată, pentru că El este Dumnezeu Însuși, El deține autoritatea unică și autoritatea Lui nu este restricționată sau limitată de oameni, evenimente sau lucruri, de spațiu sau de geografie. Dumnezeu Își exercită autoritatea tot timpul, Își arată puterea, Își continuă lucrarea de gestionare ca întotdeauna în toată vremea stăpânește toate lucrurile, are grijă de toate lucrurile, orchestrează toate lucrurile, așa cum a făcut dintotdeauna. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Este un fapt incontestabil; a fost adevărul invariabil din timpuri imemoriale!”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu a devenit trup deoarece obiectul lucrării Sale nu este duhul lui Satana sau vreun lucru necorporal, ci omul, care este din trup și a fost corupt de Satana. Tocmai pentru că trupul omului a fost corupt, Dumnezeu a făcut omul trupesc obiectul lucrării Sale; în plus, deoarece omul este obiectul corupției, El l-a făcut pe om singurul obiect al lucrării Sale pe parcursul tuturor etapelor lucrării Sale de mântuire. Omul este o ființă muritoare, este din trup și sânge, iar Dumnezeu este Singurul care poate mântui omul. În acest fel, Dumnezeu trebuie să devină un trup care posedă aceleași atribute ca și omul pentru a-Și face lucrarea, astfel încât lucrarea Sa să poată obține efecte mai bune. Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și face lucrarea tocmai pentru că omul este din trup și este incapabil să învingă păcatul sau să se dezbrace pe sine de trup.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt indisociabile în raport cu planurile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci, cu siguranță, vei crede că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă.”