Poezii crestine | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #adevărul

În multă din lucrarea lui Dumnezeu oricine cu experiență reală simte venerație, se teme de El, ceea ce-i mai mult decât admirație. Judecata și mustrarea Lui îi fac pe oameni să-I vadă firea și să-L venereze în inimile lor. Dumnezeu e menit să fie venerat și ascultat, căci ființa și firea Lui diferă de cele ale ființelor create, sunt deasupra ființelor create. Doar El merită venerație și supunere.

Din depărtare, un suflet singur a călătorit, testând viitorul, căutând trecutul, trudind asiduu și urmărind un vis. Nu știe de unde vine sau unde merge, născut în lacrimi, stingându-se-n disperare. Rezistă încă, deși e călcat în picioare. Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă. Îmi apare speranța, spun bun-venit zorilor. Privesc în zarea încețoșată, prind o licărire din forma Ta. Aceasta-i strălucirea, strălucirea feței Tale.

Crezând în Dumnezeu până azi, am văzut în sfârșit lumina. Am călătorit pe-un drum stâncos al persecuției și nenorocirii. Lumea m-a părăsit și prietenii mei se-ndepărtează. Câte nopți n-am petrecut în rugăciune, neputând să dorm? Prin bine și rău, am vărsat atâtea lacrimi. Toată ziua alerg, fără niciun loc de odihnă. Libertatea e doar un nume. Unde sunt drepturile omului? Cât îl urăsc pe Satana! Abia aștept ca Hristos să preia puterea! Întunericul și răul lumii mă determină să caut lumina vieții umane. Hristos e adevărul, calea, viața și Îl voi urma pân' la sfârșit. Hristos e adevărul, calea, viața și Îl voi urma pân' la sfârșit.

Ale Tale brațe larg le deschizi, să mângâi omenirea când suspină. Îți legeni brațele de grijă și putere, și-ochii Tăi strălucesc de lumină! Iubirea Ta și mila Ta ne țin ferm, fața Ta glorioasă ne arăți. În lumea-aceasta, de mult timp coruptă, raza Ta de lumină-a pătruns. A noastră lume moare, căzută și rea, și-și strigă Salvatorul, să vină din nou. Aduci speranță întregii lumi și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare!

Crezând în Dumnezeu până azi, am văzut în sfârșit lumina. Am călătorit pe-un drum stâncos al persecuției și nenorocirii. Lumea m-a părăsit și prietenii mei se-ndepărtează. Câte nopți n-am petrecut în rugăciune, neputând să dorm? Prin bine și rău, am vărsat atâtea lacrimi. Toată ziua alerg, fără niciun loc de odihnă. Libertatea e doar un nume.