Poezii crestine | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Dumnezeu este Domnul

Dumnezeu Atotputernic real, Împărat pe tron, domnind peste tot universul, privind toate națiunile și popoarele. Întreaga lume strălucește de slava Lui. Tot ce e-n univers va vedea, toate ființele vii de pretutindeni vor vedea. Munți, ogoare, râuri și lacuri, oceane și tot ce e viu, în lumina prezenței Dumnezeului real, și-au deschis cortinele, au reînviat, revenind parcă la viață dintr-un vis, precum lăstari ce străpung pământul spre lumină. O, singurul Dumnezeu adevărat Se-arată lumii. Cine, cine-ndrăznește să I se opună? Toți tremură de frică, toți se simt încredințați, pe genunchi, pe genunchi 'naintea Lui! Îi vezi cerându-I iertare, stăruind neîncetat. Fiecare gură, fiecare gură se-nchină!

Dumnezeu își exprimă firea dreaptă în moduri și principii unice, necontrolată de oameni, evenimente sau lucruri. Nimeni nu-I poate schimba ideile sau gândurile sau să-L convingă și să-I schimbe deciziile. Aceasta este natura unică a firii drepte a Creatorului! Firea Lui dreaptă! A Creatorului. Dumnezeu judecă prin firea Lui dreaptă toate faptele și gândurile creaturilor. Și-n funcție de aceasta, El emite judecată sau oferă milă. Nimeni nu-I poate schimba mila sau mânia. Doar substanța Lui poate decide pe această cale. Aceasta este natura unică a firii drepte a Creatorului! Firea Lui dreaptă! A Creatorului.

Dumnezeu a creat această lume. El a creat această omenire. El a fost arhitectul culturii antice grecești și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează, consolează omenirea. Doar Dumnezeu se îngrijește de această omenire zi și noapte. Progresul și dezvoltarea umanității sunt de neseparat de suveranitatea lui Dumnezeu. Istoria și viitorul omenirii sunt fără scăpare în fața proiectelor lui Dumnezeu, proiectelor lui Dumnezeu.

Din moment ce ești un cetățean al casei lui Dumnezeu și ești credincios în Împărăția lui Dumnezeu, atunci tot ce faci trebuie să-I împlinească standardele, standardele cerute de Dumnezeu. Dumnezeu cere să nu devii un nor care plutește, ci să devii zăpadă strălucitor de albă, având esența ei, dar și valoarea ei. Deoarece Dumnezeu a venit din țara sfântă, nu ca lotusul, care are doar un nume, doar un nume are, nu și esență. Pentru că a venit din mlaștina nămoloasă, nu este din țara sfântă. Când noul cer coboară pe pământ și când noul pământ se-ntinde pe bolta cerească, e timpul când Dumnezeu Își începe oficial lucrarea printre oameni. Este vreun om care să-L cunoască pe Dumnezeu? Cine a văzut momentul sosirii Lui? Cine a văzut că El nu are doar un nume, ci, mai mult, are esență? Dumnezeu alungă norii albi privind cerurile. Nu e nimic din spațiu să nu fie aranjat de mâna lui Dumnezeu. Totul e aranjat sub mâna lui Dumnezeu. Nu e nimeni din spațiu să nu își facă micul efort pentru finalizarea întreprinderii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cere mult oamenilor pe pământ, pentru că Dumnezeu a fost întotdeauna real, pentru că El a creat omul și cunoaște omul bine, El cunoaște omul pe deplin, e Cel Atotputernic, e Cel Atotputernic.

Dumnezeu e Cel ce conduce peste toate, Dumnezeu e Cel ce administrează toate. El a creat tot ce există, administrează totul, El conduce peste toate și se-ngrijește de toate. Aceasta-i poziția lui Dumnezeu, iată ce este El. Pentru toată lucrarea Sa și pentru toate cele create, El este Făcătorul și Domnul a toate. Acesta-i adevărul despre ceea ce este El, Identitatea Lui e unică-n toată creația. Nicio creatură, umană sau spirituală, nu poate pretinde să fie Dumnezeu sau să stea pe poziția Lui, să-L înlocuiască prin orice mijloace sau cu orice pretext. În întreaga creație, doar o ființă-are o astfel de identitate, o astfel de putere și-autoritate, poate conduce toate. El e Însuși Dumnezeul nostru unic.

Dumnezeu are-un nou început pe pământ. El e glorificat pe pământ. Datorită frumoasei ultime scene, El Își exprimă pasiunea inimii. Urmând ritmurile inimii Sale, ape dansează și munții saltă, iar valurile de recife se lovesc. Ce-i în inima Lui e greu de exprimat. Ce a plănuit a și făcut și a predestinat. Și-i face pe oameni să vadă asta și vrea ca ei să trăiască asta. Venirea-mpărăției e-atât de minunată. Victorios e Regele ei. De sus până jos, nicio urmă de sânge sau de carne, tot ce-i al Lui e sfânt.

Rasa umană a viitorului, deși urmași ai lui Adam și ai Evei, nu va mai trăi în sfera Satanei, ci o rasă salvată, curățită. E o omenire judecată și mustrată, o omenire ce-a fost sfințită. E diferită de rasa străveche, rasa străveche a lui Adam și-a Evei, aproape o rasă complet nouă, atât de diferită. Ales din cei corupți de Satana, stând ferm în judecata finală a lui Dumnezeu, acest ultim grup rămas, cu Dumnezeu, intră-n odihna finală.

Lucrarea lui Dumnezeu în trup nu-i spectaculoasă, nici învăluită în mister. E reală și concretă, așa cum unu plus unu fac doi; nu e ascunsă, nu există duplicitate. Tot ce văd oamenii e autentic, la fel și adevărul și cunoștințele pe care le obțin. Când lucrarea se sfârșește, cunoștințele lor despre El vor fi înnoite. Iar concepțiile celor care-L caută cu adevărat vor dispărea. Acesta nu e doar efectul lucrării Lui asupra chinezilor, ci reflectă lucrarea cuceririi întregii omeniri de către El, reflectă lucrarea cuceririi întregii omeniri. Căci trupul, lucrarea Sa și totul despre El beneficiază de lucrarea Lui de cucerire mai mult ca orice altceva. Beneficiază de lucrarea Lui azi și mâine. Acest trup va cuceri toată omenirea și-i va câștiga pe toți oamenii. Nu există lucrare mai bună prin care omul să-L privească, asculte și înțeleagă pe Dumnezeu. Iar concepțiile celor care-L caută cu adevărat vor dispărea. Acesta nu e doar efectul lucrării Lui asupra chinezilor, ci reflectă lucrarea cuceririi întregii omeniri de către El, reflectă lucrarea cuceririi întregii omeniri.

În multă din lucrarea lui Dumnezeu oricine cu experiență reală simte venerație, se teme de El, ceea ce-i mai mult decât admirație. Judecata și mustrarea Lui îi fac pe oameni să-I vadă firea și să-L venereze în inimile lor. Dumnezeu e menit să fie venerat și ascultat, căci ființa și firea Lui diferă de cele ale ființelor create, sunt deasupra ființelor create. Doar El merită venerație și supunere.

Atât de mulți oameni cred, dar atât de puțini înțeleg ce e credința-n Dumnezeu, ce să facă să fie după inima Lui. Mulți știu cuvântul „Dumnezeu” sau expresia „lucrarea Lui”, dar nu-L cunosc, nu știu ce face El de fapt. Nu-i de mirare că au o credință oarbă. Nu o iau în serios pentru că e neobișnuită și stranie. Departe sunt de cerințele Lui. Dacă nu-L cunoști pe El și lucrarea-I, te poate El folosi? Poți împlini dorința lui Dumnezeu? Să crezi că Dumnezeu există nu e de-ajuns. E prea simplu, e prea religios. Nu e precum credința adevărată-n El. Credința reală e să-I trăiești lucrarea, cuvintele, crezând că El e suveran peste tot. Astfel te poți elibera de o fire depravată, să-ndeplinești dorințele lui Dumnezeu și să-L cunoști. Aceasta-i calea către credința-adevărată-n El. Aceasta-i calea către credința-adevărată-n El.

După sute de ani în care au fost ținuți în frâu de lege, israeliții s-au aflat în cele din urmă în fața primejdiei de a fi condamnați și uciși de lege pentru nelegiuirile lor. Au strigat stăruitor către Dumnezeu, care le-a făcut o promisiune ce urma să le schimbe soarta și existența. Care a fost această promisiune? Răspunsul este dezvăluit în acest spectaculos clip video creștin, „Promisiunea lui Dumnezeu către israeliți”.

Mânia lui Dumnezeu e faptul că lucrurile nedrepte sunt aici să supere omenirea, că întunericul și răul există, la fel cum există și lucrurile care alungă adevărul și faptul că sunt lucruri împotriva binelui. Mânia Lui e simbolul sfârșitului tuturor lucrurilor rele, tuturor lucrurilor rele și mai mult, e simbolul sfințeniei Lui, simbolul sfințeniei Lui. Desfătarea lui Dumnezeu este neprihănirea și lumina care vine în lume, este distrugerea întunericului și răului. Desfătarea Lui e să aducă lumină și o viață bună omenirii. Desfătarea Lui e dreaptă; e simbolul tuturor lucrurilor pozitive. Desfătarea Lui e dreaptă; e simbolul tuturor lucrurilor pozitive și simbolul celor favorabili.