Poezii crestine | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Mântuitorul

Ale Tale brațe larg le deschizi, să mângâi omenirea când suspină. Îți legeni brațele de grijă și putere, și-ochii Tăi strălucesc de lumină! Iubirea Ta și mila Ta ne țin ferm, fața Ta glorioasă ne arăți. În lumea-aceasta, de mult timp coruptă, raza Ta de lumină-a pătruns. A noastră lume moare, căzută și rea, și-și strigă Salvatorul, să vină din nou. Aduci speranță întregii lumi și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare!

În Epoca Harului, Domnul Isus a venit printre oameni și a fost crucificat pentru ei. El i-a eliberat pe oameni din robia legii și, datorită jertfei de păcat, omenirea s-a bucurat de dragostea și de mila Domnului… Venirea Domnului Isus a condus omenirea într-o nouă epocă. Între timp, ea a îmbunătățit relația dintre Dumnezeu și om, și a deschis un nou drum, un nou început al lucrării lui Dumnezeu de gestionare în rândul omenirii.

Dumnezeu lucrează în Univers. Zgomote răsunătoare-n Est nu mai contenesc, zguduind toate religiile și confesiunile. E vocea lui Dumnezeu care i-a adus pe toți în prezent. Vocea Lui e cea care îi va cuceri pe toți. Ei cad în acest curent și I se supun. Dumnezeu a revendicat de mult gloria de pe pământ și din Est a eliberat-o din nou. Cine nu tânjește să vadă gloria lui Dumnezeu? Cine nu-I așteaptă cu nerăbdare întoarcerea? Cine nu-i însetat ca El să reapară? Cui nu-i e dor de frumusețea Lui? Cine n-ar veni spre lumină? Cine n-ar vedea bogăția Canaanului? Cine nu tânjește după întoarcerea Mântuitorului? Cine nu-L admiră pe Cel Atotputernic?