Viața bisericii – Serial emisiune de varietăți | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Poezii crestine

Dumnezeu Atotputernic întrupat apare în ziua de pe urmă în Răsărit, întocmai cum răsare Soarele dreptății. Omenirea a văzut adevărata lumină care apare. Dumnezeu Cel drept și măreț, iubitor și milostiv, umil și tainic, El vine printre oameni, să exprime adevărul, să vorbească și să lucreze. Dumnezeu Atotputernic este față în față cu noi. Dumnezeul după care ai însetat, Dumnezeul pe care L-am așteptat, ne apare astăzi în mod practic. Am căutat adevărul, am tânjit după lumină; adevărul și lumina au venit printre oameni. Tu Îl iubești pe Dumnezeu, eu Îl iubesc pe Dumnezeu; omenirea este plină de noi speranțe. Popoarele ascultă și națiunilese închină Dumnezeului întrupat concret. Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul și aduce judecată, dezvăluindu-Și firea Sa dreaptă. Prin judecata, mustrarea și încercările cuvintelor Sale, El cucerește și desăvârșește un grup de biruitori. Cuvintele lui Dumnezeu, furioase și mărețe, judecă și purifică nedreptatea omenirii, distrugând complet epoca întunericului. Adevărul și dreptatea domnesc pe pământ. Întreaga lume se bucură, toate popoarele se înveselesc; Templul lui Dumnezeu sosește printre oameni. Universul se agită și națiunile se închină, voia lui Dumnezeu se împlinește pe pământ. Întreaga lume se bucură, toate popoarele se înveselesc; Templul lui Dumnezeu sosește printre oameni. Universul se agită și națiunile se închină, voia lui Dumnezeu se împlinește pe pământ. Împărăția lui Hristos se realizează pe pământ. Împărăția lui Hristos se realizează printre oameni. din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”

Folosind hârtia și pensula, o căsuță eu pictez. Mama e-năuntrul casei, tata e și el în ea. Eu și sora mea ne jucăm în lumina soarelui. Toți ne simțim încălziți, cât ne luminează soarele. Mama zâmbește, tata zâmbește și el. Noi două zâmbim, noi toți radiem. Aceasta e familia mea, pictată pe hârtia mea. O poză-n visele mele. E toată-n visele mele. Ridicând valiza mea mică, mă-ndrept către-un loc ciudat. Tata e-năuntru, dar mama e-afară. Ridicând valiza mea mică, mă îndrept către-un loc cândva cunoscut. Mama e-năuntru, tata e-afară. Ținând strâns de valiză, cutreier drumurile. Simțindu-mă singură, nesigură unde să merg. Doar valiza mea de-aici îmi ține companie. Iată singura mea casă, din care nu pot scăpa. Unde-i casa mea? O, unde-ar putea fi? Într-o lume așa măreață totuși pentru mine loc nu-i. Cine mă poate duce în casa viselor mele, cea din desenul meu, cea a viselor mele? Unde-i casa mea? O, unde-ar putea fi? Într-o lume atât de mare, tot nu-i o casă pentru mine. Cine să-mi dea o casă comodă, ca cea din desenul meu, casa din visele mele, casa din visele mele? Aici o casă am. Eu o casă am. Dar nu-i cea desenată pe hârtia mea. Nu e valiza mea mică, este locul la care visez. Mami și tati-s înăuntru și eu sunt și sora mea. E casa unde sufletele ni se pot odihni, casa plină de slavă, de speranță și de glorie. E casa unde (e casa unde) sufletele ni se pot odihni (ni se pot odihni), casa plină de slavă, de speranță și de glorie. Da da la da la da. Da la da la da la. Da la da la da la da. Da la da la da la. Da la da la da. Da la da la da la. Da la da la da la da. Da la da la da la. Da la da la da. Da la da la da la. Da la da la da la da. Da la da la da la. E-o casă plină de slavă, casă plină de slavă, de speranță și de glorie. din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”

Dumnezeu Atotputernic spune: „O, de s-ar răsturna în sfârșit lumea coruptă a trecutului în crestinismul apa murdară și, scufundându-se sub suprafața apei, s-ar dizolva în noroi!” (Cuvântul Se arată în trup).