Credința în Dumnezeu
Credința în Dumnezeu nu ar trebui să fie doar pentru a căuta pace și binecuvântări
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Ce a primit omul de când a început să creadă în Dumnezeu? Ce ai știut despre Dumnezeu? Cât te-ai schimbat datorită credinței tale în Dumnezeu? Acum știți cu toții că credința unui om în Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea sufletului și bunăstarea trupului, nici nu este pentru a-i îmbogăți viața prin iubirea de Dumnezeu și așa mai departe. În această situație, dacă Îl iubești pe Dumnezeu pentru bunăstarea trupului sau plăcerea de moment, atunci, chiar dacă, în cele din urmă, iubirea ta față de Dumnezeu atinge cea mai înaltă culme și nu ceri nimic, iubirea aceasta pe care o cauți rămâne o iubire impură și nu una plăcută lui Dumnezeu. Aceia dintre voi care folosesc iubirea față de Dumnezeu pentru a-și îmbogăți viețile plictisitoare și pentru a umple un gol în inimile lor sunt aceia care caută să trăiască o viață ușoară, nu aceia care caută cu adevărat să-L iubească pe Dumnezeu. Acest tip de iubire este împotriva voinței omului, o căutare a plăcerii emoționale, iar Dumnezeu nu are nevoie de o asemenea iubire. Ce fel de iubire ai tu atunci? Pentru ce Îl iubești pe Dumnezeu? Câtă iubire adevărată ai acum pentru Dumnezeu? Iubirea celor mai mulți dintre voi este așa cum am menționat anterior. Acest tip de iubire poate doar să mențină un status quo; nu poate atinge statornicie eternă, nici nu se poate înrădăcina în om. Genul acesta de iubire este acela al unei flori care nu dă roade după ce a înflorit, apoi s-a ofilit. Cu alte cuvinte, după ce L-ai iubit o dată pe Dumnezeu astfel și nu există nimeni care să te îndrume pe calea ce-ți stă înainte, vei da greș. Dacă nu poți să-L iubești pe Dumnezeu decât în vremuri de iubire pentru El și nu faci schimbări în firea vieții tale după aceea, atunci vei continua să fii învăluit în influența întunericului, fără a putea să evadezi și încă fără a putea să te eliberezi de robia și înșelăciunea Satanei. Niciun asemenea om nu poate fi pe deplin câștigat de către Dumnezeu; în cele din urmă, spiritul, sufletul și trupul său va continua să-i aparțină Satanei. Acest fapt este indiscutabil. Toți aceia care nu pot fi pe deplin câștigați de către Dumnezeu se vor întoarce în locul lor inițial, adică înapoi la Satana și vor merge în lacul care arde cu foc și pucioasă pentru a accepta următoarea etapă a pedepsei de la Dumnezeu. Cei câștigați de către Dumnezeu sunt cei care se revoltă împotriva Satanei și scapă din domeniul lui. Asemenea oameni se vor număra în mod oficial printre oamenii împărăției. Așa iau ființă oamenii împărăției.
Fragment din „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii” în Cuvântul Se arată în trup
În zilele noastre, trebuie să pornești pe drumul cel bun din moment ce crezi într-un Dumnezeu real. Având credință în Dumnezeu, nu trebuie să cauți numai binecuvântări, ci să cauți să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin iluminarea lui Dumnezeu și prin propriile tale căutări, poți mânca și bea cuvântul Lui, poți să ajungi la o înțelegere autentică a Lui și să dobândești o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din inima ta. Cu alte cuvinte, dragostea ta pentru Dumnezeu este atât de autentică, încât nimeni nu o poate distruge sau sta în calea ei. Atunci te afli pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Aceasta dovedește că aparții lui Dumnezeu, căci inima ta a fost răpită de Dumnezeu și nu mai poți aparține nimănui altcuiva sau niciunui lucru. Datorită experienței tale, a prețului pe care l-ai plătit, și a lucrării lui Dumnezeu, poți dezvolta o dragoste neașteptată pentru El. Apoi ești eliberat de influența Satanei și trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului poți spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. Aceasta este ținta pe care trebuie să o cauți în credința ta în Dumnezeu. Acesta este datoria fiecăruia dintre voi. Nimeni nu ar trebui să se mulțumească cu starea firească a lucrurilor. Nu puteți fi nehotărâți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu sau să o priviți cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu din toate privințele, neîncetat, și să le faceți toate de dragul Lui. Iar atunci când vorbiți sau înfăptuiți, ar trebui să aveți în vedere în primul rând, interesul casei lui Dumnezeu. Numai acest lucru este conform voinței lui Dumnezeu.
Fragment din „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Acum oamenii au văzut cu toții că cineva care îi slujește lui Dumnezeu nu numai că ar trebui să știe să sufere de dragul Lui, ci, și mai mult, că ar trebui să înțeleagă că credința în Dumnezeu este de dragul căutării de a-L iubi. Dumnezeu nu te folosește doar pentru a te rafina sau pentru a te face să suferi, ci pentru a te face să cunoști acțiunile Sale, pentru a afla adevărata semnificație a vieții umane și mai ales pentru a ști că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă a te bucura de har, ci înseamnă mai degrabă a suferi din cauza iubirii tale pentru El. Din moment ce te bucuri de harul lui Dumnezeu trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui – trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să afli în tine luminarea lui Dumnezeu și, de asemenea, poți să-L experimentezi pe El când se ocupă de tine și de judecata Lui. În acest fel, experimentezi toate aspectele. Dumnezeu te-a judecat și El a făcut și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar te-a și luminat, te-a iluminat. Când vrei să fugi, mâna lui Dumnezeu încă te ține. Toată această lucrare este să îți arate că totul ce îl privește pe om este la mila lui Dumnezeu. Poți crede că credința în Dumnezeu este despre suferință, sau despre a face multe lucruri pentru El, sau pentru pacea trupului tău, sau pentru ca totul să îți meargă bine, pentru ca totul să fie confortabil, dar niciunul dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii ar trebui să le aibă pentru a crede în Dumnezeu. Dacă asta crezi, atunci perspectiva ta este incorectă și pur și simplu nu poți fi desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea dreaptă a lui Dumnezeu, înțelepciunea Lui, cuvintele Lui, minunăția și nepătrunderea Lui sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă. Folosește această înțelegere pentru a scăpa de cererile personale, precum și de speranțele și noțiunile individuale din inima ta. Numai prin eliminarea acestora poți îndeplini condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin aceasta poți avea viață și-L poți mulțumi pe Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este de dragul de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Sa să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru a crede în Dumnezeu și, de asemenea, scopul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect de a crede în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, mai ales, să vezi faptele Lui practice, să vezi faptele Lui minunate din tot universul, precum și lucrarea practică pe care El o face în trup. Prin experiențele lor reale, oamenii pot aprecia exact modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa asupra lor și care este voința Lui este față de ei. Toate acestea sunt pentru a elimina firea lor satanică coruptă. Scapă-te de ce e necurat și nedrept în interiorul tău, îndepărtează de la tine intențiile greșite și poți dezvolta credința adevărată în Dumnezeu. Doar având credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat doar pe fundamentul credinței tale în El. Poți atinge iubirea față de Dumnezeu fără să crezi în El? De vreme ce crezi în Dumnezeu nu poți fi încurcat în privința asta. Unii oameni devin plini de vigoare imediat ce văd că credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar își vor pierde toată energia de îndată ce vor vedea că trebuie să suporte rafinarea. Este oare aceasta credință în Dumnezeu? În sfârșit, trebuie să dobândești ascultarea completă și totală înaintea lui Dumnezeu în credința ta. Tu crezi în Dumnezeu, dar încă ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase la care nu poți renunța, interese personale pe care nu le poți pierde și cauți încă binecuvântări ale trupului și dorești ca Dumnezeu să îți salveze trupul, să îți salveze sufletul – toate acestea sunt expresii ale unor oameni cu perspectivă greșită. Chiar dacă oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută schimbarea firii, nu caută cunoașterea lui Dumnezeu și caută numai interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care aparțin categoriei convingerilor religioase. Aceasta nu este credința adevărată în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să posede o inimă care să sufere pentru El și să aibă voința de a renunța la sine. Dacă nu întrunesc aceste două condiții, nu se consideră ca având credință în Dumnezeu și nu vor putea să își schimbe firea. Numai oamenii care urmăresc adevărul în mod sincer, care urmăresc cunoașterea lui Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu.
Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup
Acum înțelegi ce înseamnă credința în Dumnezeu? Este credința în Dumnezeu vederea de semne și minuni? Este ridicarea la ceruri? Credința în Dumnezeu nu este ușoară deloc. Acele practici religioase ar trebui eliminate; căutarea vindecării bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor, râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, pacea și bucuria, căutarea prospectelor și conforturilor trupului – acestea sunt practici religioase, și astfel de practici religioase sunt o formă vagă de credință. Astăzi, ce este credința adevărată în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca fiind realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață în trup la o viață de iubire a lui Dumnezeu, de la o viață în naturalețe la o viață în cadrul ființei lui Dumnezeu. Este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să fie pentru a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie pentru căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Aceasta urmărește ea să realizeze în primul rând. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu sunt pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui lui Dumnezeu. Numai dacă Îl cunoști pe Dumnezeu, Îl poți iubi, iar atingerea acestui scop este singurul scop pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitate a vieții. Doar punerea în aplicare a cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine este realizarea scopului lui Dumnezeu. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să caute să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să asculte în totalitate de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să respecți cu grijă dorințele lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Speri că credința ta în Dumnezeu nu va presupune nicio încercare și niciun necaz și nici cea mai mică greutate. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante deasupra adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și între porci și câini? Nu sunt toți fiare aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb iubesc trupul? Nu sunt toți morții aceia fără suflete, cadavre umblătoare? Câte cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul vostru? Cât de multe am oferit în mijlocul vostru? Și astfel, de ce nu ai câștigat-o? Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea îndrăgostit de trup? Și nu este deoarece gândurile tale sunt prea extravagante? Nu este deoarece ești prea prost? Dacă ești incapabil să câștigi aceste binecuvântări, poți să-L condamni pe Dumnezeu că nu te-a mântuit? Ceea ce urmărești tu este să fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu – pentru ca ai tăi copii să fie sănătoși, pentru ca soțul tău să aibă o slujbă bună, pentru ca fiul tău să-și găsească o soție bună, pentru ca fiica ta să-și găsească un soț cât se poate de bun, pentru ca boii și caii tăi să are pământul bine, pentru un an de vreme bună pentru recoltele tale. Aceasta este ceea ce urmărești tu. Ceea ce urmărești tu este să trăiești în confort, pentru ca niciun accident să nu se întâmple familiei tale, pentru ca vânturile să te ocolească, pentru ca fața ta să nu fie atinsă de praf, pentru ca recoltele familiei tale să nu fie inundate, pentru ca tu să nu fii afectat de vreun dezastru, pentru a trăi în îmbrățișarea lui Dumnezeu, pentru a trăi într-un cuibușor confortabil. Un laș ca tine, care întotdeauna a urmărit trupul – ai o inimă, ai un suflet? Nu ești tu o fiară? Îți ofer calea adevărată fără a cere nimic la schimb, și tu tot nu cauți. Ești tu unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți acord viața umană reală, și tu tot nu cauți. Nu ești tu la fel cu un porc sau un câine? Porcii nu caută să realizeze viața omului, ei nu urmăresc să fie curățați și ei nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Ți-am dat calea adevărată și tu tot nu ai câștigat-o: ești cu mâinile goale. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și desfrâului și nu urmărești niciun scop; nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Dacă continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost oferită, dar dacă poți sau nu să o câștigi depinde de propria ta căutare personală.
Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” în Cuvântul Se arată în trup
Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut în tine? Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut în om și l-a lăsat pe om să vadă sunt este astfel încât omul Îl va iubi și-L va cunoaște pe El cu adevărat. Acel om este capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe, pe de-o parte, datorită dragostei lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; mai mult, este datorită lucrării de judecată și de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o în om. Dacă voi sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, să fim cinstiți, voi nu-L iubiți cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu în om și cu cât este mai mare suferința omului, cu atât este mai în măsură să arate doar cât de importantă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult că inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum înveți cum să-L iubești pe Dumnezeu? Fără chin și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu a dat omului era har, iubire și milă – ai fi tu capabil să atingi adevărata dragoste de Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și vede că este neînsemnat, vrednic de dispreț și umil, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor Sale, Dumnezeu creează medii diferite pentru om care fac omul mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – și chiar ajunge la nivelul suferinței devastatoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de minunată este lucrarea lui Dumnezeu în el și numai pe această fundație se naște în om dragostea adevărată de Dumnezeu. Astăzi omul vede că doar cu harul, dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși, cu atât mai puțin este el capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și judecata lui Dumnezeu, doar în timpul unei astfel de rafinări omul poate să își cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, cu o viață de familie liniștită sau cu binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu și credința ta în Dumnezeu a eșuat. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului – dar omul nu poate fi făcut desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele omului, el întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, încă experimentând pentru o perioadă de timp, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și îndurarea Lui sunt incapabile de a face omul desăvârșit și incapabile de a dezvălui ceea ce este corupt în om și nici nu pot să-l scape pe om de firea sa coruptă sau să facă desăvârșite dragostea și credința lui. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade și omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Mulți dintre cei care Îl urmează pe Dumnezeu sunt doar preocupați de modul de a obține binecuvântări sau de a evita dezastrul. La menționarea lucrării și a gestionării lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că cunoașterea unor astfel de întrebări plictisitoare nu le va spori viața nici nu vor avea vreun beneficiu, așa că, deși au auzit mesaje despre gestionarea lui Dumnezeu, le tratează cu neglijență. Și ei nu le văd ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin le primesc ca parte a vieții lor. Acești oameni au un scop foarte simplu în a-L urma pe Dumnezeu: să câștige binecuvântarea și sunt prea leneși să participe la orice lucru care nu implică acest scop. Pentru ei, credința în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări este cel mai legitim dintre obiective și însăși valoarea credinței lor. Aceștia nu sunt afectați de nimic care nu poate atinge acest obiectiv. Acesta este cazul majorității celor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și motivația lor par legitime, pentru că, în același timp în care ei cred în Dumnezeu, ei cheltuiesc și pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria. Ei renunță la tinerețe, își părăsesc familia și cariera și chiar își petrec ani, ocupați, departe de casă. De dragul scopului lor final, își schimbă interesele, își schimbă viziunea asupra vieții și chiar își schimbă direcția pe care o caută, totuși ei nu pot schimba scopul credinței lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile idealuri; indiferent de cât de departe este drumul și indiferent de cât de multe greutăți și obstacole întâmpină pe drum, rămân aproape de armele lor și fără teamă de moarte. Ce putere îi face să continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și nobil? Este hotărârea lor de a duce până la sfârșit lupta cu forțele răului? Este credința lor în care stau mărturie lui Dumnezeu fără să caute recompense? Este loialitatea lor pentru care sunt dispuși să renunțe la toate pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu? Sau este spiritul lor de devotament în cadrul căruia au renunțat întotdeauna la cererile extravagante personale? Ca niște oameni care nu au cunoscut niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să dea atât de mult este, pur și simplu, un miracol nemaipomenit! Pentru moment, să nu discutăm despre cât de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de analiza noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar putea exista vreun alt motiv pentru care acești oameni care nu Îl înțeleg niciodată pe Dumnezeu să-I dea atât de mult? În aceasta, descoperim o problemă neidentificată anterior: relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este relația dintre receptor și Cel care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este ca și relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o relație ca aceasta, nu există nicio afecțiune, ci doar o afacere; nu există a iubi și a fi iubit, numai caritate și milă; nu există înțelegere, doar resemnare și înșelătorie; nu există intimitate, ci doar o prăpastie care nu poate fi trecută. Când lucrurile ajung până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de disperată a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.
Cel mai trist lucru referitor la credința omenirii în Dumnezeu este că omul își conduce propria gestionare în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și este nepăsător la gestionarea lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al omului constă în modul în care, în același timp cu încercarea de a se supune lui Dumnezeu și de a I se închina, omul își construiește propria destinație ideală și calculează cum să primească cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de jalnici, antipatici și vrednici de milă sunt ei, câți sunt gata să renunțe cu ușurință la idealurile și la speranțele lor? Și cine poate să-și oprească proprii pași și să nu se mai gândească doar la el însuși? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera strâns cu El pentru a-Și completa gestionarea. El cere acelora care își vor dedica mintea și trupul lucrării Sale de gestionare să se supună Lui; El nu are nevoie de oameni care să-și întindă mâna și să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin are nevoie de cei care dau puțin și apoi așteaptă să le fie răsplătită favoarea. Dumnezeu îi disprețuiește pe cei care fac o mică contribuție și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care resping lucrarea de gestionare a Sa și care doresc să vorbească numai despre a merge în rai și a câștiga binecuvântări. El îi urăște și mai mult pe cei care profită de ocazia ivită din lucrarea pe care El o face pentru a mântui omenirea. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce dorește Dumnezeu să realizeze și să dobândească prin munca gestionării Sale. Lor le pasă doar de modul în care pot folosi ocazia oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a câștiga binecuvântări. Lor nu le pasă de inima lui Dumnezeu, fiind preocupați în totalitate de propriul lor viitor și de propria lor soartă. Cei care resping lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru voința Lui, fac tot ceea ce le place, indiferent de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Comportamentul lor nu este amintit de Dumnezeu, nu este aprobat de Dumnezeu, cu atât mai puțin este privit cu bunăvoință de Dumnezeu.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Ce ar trebui să cauți acum? Ceea ce ar trebui să urmărești este dacă ești capabil să exprimi faptele lui Dumnezeu, dacă poți deveni o exprimare și o manifestare a lui Dumnezeu și dacă ești pregătit să fii folosit de El. Câtă lucrare a făcut Dumnezeu cu adevărat în tine? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai atins? Cât de mult ai experimentat și ai gustat? Fie că te-a testat Dumnezeu, te-a tratat sau te-a disciplinat – indiferent de ce, acțiunile și lucrarea Lui au fost îndeplinite asupra ta, dar ca un credincios în Dumnezeu, ca cineva care este dispus să urmărească să fie desăvârșit de El, ești în stare să exprimi acțiunile lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Poți trăi cuvântul lui Dumnezeu prin aceasta? Ești tu capabil să te îngrijești de alții prin experiența ta practică și să te sacrifici de dragul lucrării lui Dumnezeu? Pentru a da mărturie despre acțiunile lui Dumnezeu, trebuie să poți exprima care sunt acțiunile Sale și acest lucru se face prin experiența, cunoștințele și suferințele pe care le-ai îndurat. Ești cineva care mărturisește faptele lui Dumnezeu? Ai această aspirație? Dacă ești în stare să mărturisești numele Lui și, chiar și mai mult, acțiunile Lui, precum și să trăiești imaginea pe care El o cere de la oamenii Săi, atunci ești un martor al lui Dumnezeu. Cum dai mărturie pentru Dumnezeu de fapt? Căutând și având dorința de a trăi cuvântul lui Dumnezeu, fiind mărturie prin cuvintele tale, permițând oamenilor să știe și să vadă faptele Sale – dacă vei căuta cu adevărat toate acestea, Dumnezeu te va desăvârși. Dacă tot ceea ce cauți este să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat la final, atunci perspectiva credinței tale în Dumnezeu nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești atunci când El îți dezvăluie voința Lui, căutând cum să dai mărturie de minunăția și înțelepciunea Lui și cum să demonstrezi disciplina și tratarea Lui asupra ta. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să încerci să le pricepi acum. Dacă iubirea ta pentru Dumnezeu este numai pentru a împărtăși în slava lui Dumnezeu după ce El te va desăvârși, este încă inadecvată și nu poate să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să poți da mărturie despre acțiunile lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi lucrarea pe care a făcut-o asupra oamenilor într-un mod practic. Fie că este vorba de durere, lacrimi sau tristețe, trebuie să le experimentezi pe toate în practică. Acesta este totul ca să poți fi un martor al lui Dumnezeu. Sub ce stăpânire anume suferi și cauți desăvârșirea acum? Este pentru a fi martor pentru Dumnezeu? Este pentru binecuvântările trupului sau pentru perspectivele viitoare? Toate intențiile, motivațiile și obiectivele personale pe care trebuie să le urmărești trebuie să fie corectate și nu pot fi călăuzite de voința ta.
Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup
