Cuvantul lui umnezeu | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Cuvântul lui Dumnezeu

Promulgarea poruncilor în noua epocă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent, toți cei ce aud astăzi glasul lui Dumnezeu, au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu, precum și începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu (planul mântuirii). Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face mai multă lucrare practică și va face o lucrare mai mare și mai minunată pe pământ. Ele simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări mai multe și mai mari de la Dumnezeu și va fi aprovizionat, hrănit, sprijinit, îngrijit și protejat de El în manieră practică, i se va acorda și mai multă pregătire practică și va fi tratat, frânt și rafinat de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu Se va arăta cu adevărat pe pământ, de unde va cuceri întregul univers, dezvăluind toată slava Sa în trup.

Cu cât rafinarea lui Dumnezeu este mai mare, cu atât inimile oamenilor sunt mai capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Chinul din inimile lor este benefic pentru viețile lor, ei sunt mai capabili să fie în pace înaintea lui Dumnezeu, relația lor cu Dumnezeu este mai apropiată și sunt mai în măsură să vadă dragostea supremă a lui Dumnezeu și mântuirea Lui supremă. Petru a experimentat rafinarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin multe încercări. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să suferiți rafinarea de sute de ori; numai dacă treceți prin acest proces și vă bazați pe acest pas, veți putea să mulțumiți voia lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; numai rafinarea și încercările amare pot scoate la iveală adevărata dragoste pentru Dumnezeu din inimile oamenilor. Fără greutăți, oamenii sunt lipsiți de adevărata dragoste pentru Dumnezeu; dacă nu sunt testați în interior și nu sunt cu adevărat supuși rafinării, atunci inimile lor vor fi mereu în derivă în exterior. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea cât de multe îți lipsesc și că nu ești în stare să depășești numeroasele probleme cu care te confrunți și vei vedea cât de mare este neascultarea ta. Numai în timpul încercărilor oamenii sunt capabili să-și cunoască într-adevăr stările reale; încercările îi fac pe oameni mai capabili să fie desăvârșiți.

Lucrarea actuală a lui Dumnezeu le aduce oamenilor o anumită rafinare și doar aceia care pot rămâne neclintiți în toiul acestei rafinări vor câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent cum Se ascunde El, fie prin a nu vorbi sau a nu lucra, tot poți să cauți cu vigoare. Chiar dacă Dumnezeu ar spune că te va respinge, tu tot L-ai urma. Asta înseamnă să mărturisești ferm pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Se ascunde de tine și tu încetezi să-L urmezi, înseamnă asta să mărturisești ferm pentru Dumnezeu? Dacă oamenii nu pătrund efectiv, atunci nu au statură adevărată, iar când întâmpină cu adevărat o încercare mare, se împiedică. Când Dumnezeu nu vorbește sau face ceea ce nu se potrivește cu propriile tale noțiuni, te prăbușești. Dacă Dumnezeu S-ar comporta acum conform noțiunilor tale, dacă ți-ar mulțumi voia și ai fi în stare să te ridici și să urmărești cu energie, atunci care ar fi temelia pe care trăiești? Eu spun că există mulți oameni care trăiesc într-un fel întemeiat în întregime pe curiozitatea umană. Ei nu au absolut deloc o inimă adevărată de urmărire. Toți aceia care nu urmăresc intrarea în adevăr, ci se bazează în viață pe curiozitatea lor sunt oameni vrednici de dispreț și sunt în pericol! Diferitele tipuri de lucrare ale lui Dumnezeu sunt toate îndeplinite pentru a desăvârși omenirea. Totuși, oamenii sunt întotdeauna curioși, le place să se intereseze de zvonuri, sunt preocupați de actualitățile din străinătate – de exemplu, sunt curioși ce se întâmplă în Israel sau dacă a fost un cutremur în Egipt – ei caută întotdeauna ceva lucruri noi, inedite pentru a-și satisface dorințele egoiste. Nu urmăresc viața, nici nu urmăresc să fie desăvârșiți. Ei caută doar ca ziua lui Dumnezeu să sosească mai curând pentru ca visul lor frumos să poată fi realizat și dorințele lor extravagante să fie împlinite. Acest tip de persoană nu este practică – este o persoană cu o perspectivă nepotrivită. Doar urmărirea adevărului este baza credinței omenirii în Dumnezeu, iar dacă oamenii nu urmăresc intrarea în viață, dacă nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci vor fi supuși pedepsei. Cei care trebuie pedepsiți sunt cei care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în vremea lucrării lui Dumnezeu.

Lucrarea lui Dumnezeu este diferită de orice lucrare obișnuită. Minunea sa nu poate fi concepută de mintea omului, iar înțelepciunea sa nu poate fi atinsă de acesta. În timpul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu nu creează toate lucrurile și nu le distruge. Mai degrabă, El schimbă toată creația Sa și purifică toate lucrurile care au fost pângărite de Satana. Prin urmare, Dumnezeu va începe o lucrare de o anvergură imensă, aceasta fiind semnificația deplină a lucrării lui Dumnezeu. În urma acestor cuvinte, crezi că lucrarea lui Dumnezeu e atât de simplă?

Cel mai trist lucru referitor la credința omenirii în Dumnezeu este că omul își conduce propria gestionare în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și este nepăsător la gestionarea lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al omului constă în modul în care, în același timp cu încercarea de a se supune lui Dumnezeu și de a I se închina, omul își construiește propria destinație ideală și calculează cum să primească cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de jalnici, antipatici și vrednici de milă sunt ei, câți sunt gata să renunțe cu ușurință la idealurile și la speranțele lor? Și cine poate să-și oprească proprii pași și să nu se mai gândească doar la el însuși? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera strâns cu El pentru a-Și completa gestionarea. El cere acelora care își vor dedica mintea și trupul lucrării Sale de gestionare să se supună Lui; El nu are nevoie de oameni care să-și întindă mâna și să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin are nevoie de cei care dau puțin și apoi așteaptă să le fie răsplătită favoarea. Dumnezeu îi disprețuiește pe cei care fac o mică contribuție și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care resping lucrarea de gestionare a Sa și care doresc să vorbească numai despre a merge în rai și a câștiga binecuvântări. El îi urăște și mai mult pe cei care profită de ocazia ivită din lucrarea pe care El o face pentru a mântui omenirea. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce dorește Dumnezeu să realizeze și să dobândească prin munca gestionării Sale. Lor le pasă doar de modul în care pot folosi ocazia oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a câștiga binecuvântări. Lor nu le pasă de inima lui Dumnezeu, fiind preocupați în totalitate de propriul lor viitor și de propria lor soartă. Cei care resping lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru voința Lui, fac tot ceea ce le place, indiferent de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Comportamentul lor nu este amintit de Dumnezeu, nu este aprobat de Dumnezeu, cu atât mai puțin este privit cu bunăvoință de Dumnezeu.

2. De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii merg toți pe calea fariseilor? Care este esența lor? Versete din Biblie pentru referințe: „Apoi a început să le vorbească în pilde: Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei. Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis ……

1. Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înțelegerea cunoștințelor din Biblie și a teoriei teologice poate fi considerată cunoașterea lui Dumnezeu? Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu: Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă că omul cunoaște bucuria, supărarea, suferința și fericirea lui Dumnezeu; asta înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Tu spui că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea Lui, nu-I înțelegi firea și nici nu-I înțelegi dreptatea. Nu Îi înțelegi deloc milostenia și nu știi ce-I place sau ce disprețuiește. Aceasta nu este cunoașterea lui Dumnezeu. Prin urmare, unii oameni sunt capabili să Îl urmeze pe Dumnezeu, dar ei nu cred ……

2. Cum poți să cunoști firea și esența lui Dumnezeu? Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu: Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și manifestării dreptății și luminii; distrugerii întunericului și a răului. El se bucură fiindcă a adus omenirii lumina și o viață bună; bucuria Lui este una dreaptă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței nedreptății care fac rău omenirii Lui; existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol……

4. Cum a călăuzit Dumnezeu omenirea și S-a îngrijit de aceasta până în prezent? Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu: Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu a început la crearea lumii, iar omul este în centrul acestei lucrări. Crearea de către Dumnezeu a tuturor lucrurilor, se poate spune că este de dragul omului. Deoarece lucrarea gestionării Sale se întinde pe parcursul a mii de ani și nu se desfășoară în doar câteva minute sau secunde, ori într-o clipire, sau pe parcursul unui an sau doi, El a trebuit să……

Dumnezeu Atotputernic spune:„ Deşi Isus în întruparea Sa a fost complet lipsit de emoţie, El întotdeauna Şi-a sprijinit discipolii, a avut grijă de ei, i-a ajutat şi i-a susţinut. Totuşi, indiferent cât a lucrat sau indiferent cât a suferit, El niciodată nu a cerut prea mult de la oameni, ci a fost mereu răbdător şi iertător cu păcatele lor, astfel că oamenii, în Epoca Harului, în mod afectuos Îl numeau „Isus Mântuitorul Cel adorat.” Pentru oamenii din acea epocă – pentru toţi oamenii – ceea ce Isus a avut şi a fost, a fost milostenie şi bunătate iubitoare.……

3. Care este natura problemei omului care nu recunoaște adevărurile exprimate de Hristos? Care sunt consecințele faptului că omul nu-L tratează pe Hristos ca pe Dumnezeu? Versete din Biblie pentru referințe: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui……

3. Recunoașteți diferențele dintre Hristosul întrupat, falșii Hristoși și falșii profeți Versete din Biblie pentru referințe: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. ” (Ioan 14:6). „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui” (Ioan 14:10). „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). „Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:24). „Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic” (Apocalipsa 16:13-14).