Cuvantul lui umnezeu | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Dumnezeu este Domnul

Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, desăvârșindu-se mai mult cu fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai mare decât cea de astăzi, desăvârșindu-se treptat tot mai mult. Aceasta este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă oricând. Dacă omul nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate veni până la sfârșit. Vechea eră a trecut; aceasta este o eră nouă. Iar într-o eră nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. În special în timpul din urmă, în care omul va fi desăvârșit, Dumnezeu va face lucrarea Sa mult mai repede. Prin urmare, fără ascultare în inima sa, omului îi va fi greu să-L urmeze pe Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. Mai degrabă, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea Sa devine din ce în ce mai reală cu fiecare pas, tot mai potrivită cu nevoile reale ale omului. Numai după ce omul a trăit această lucrare, el poate realiza schimbarea totală a firii sale.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „De-a lungul timpului când L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de obișnuită, El era plin de iubire, compasiune și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și, alături de El, Petru a văzut și a învățat lucruri pe care nu le mai văzuse sau avusese înainte. […] Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și strictețea Lui îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus, dezvoltând o adevărată venerație și dor adevărat față de El. Desigur, doar treptat a ajuns Petru să înțeleagă toate aceste lucruri, odată ce trăise alături de Isus vreme de câțiva ani.”