Cuvantul lui umnezeu | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Dumnezeu Atotputernic spune: „Ce înțelegi din acest lucru? Când Dumnezeu a lucrat în umanitate, multe din metodele, cuvintele și adevărurile Sale au fost exprimate toate într-un mod uman. Dar, în același timp, firea lui Dumnezeu, ceea ce El are și este și voia Sa au fost exprimate pentru ca oamenii să le cunoască și să le înțeleagă. Ceea ce ei au știut și au înțeles au fost exact esența Sa și ceea ce El are și este, ceea ce reprezintă identitatea inerentă și statutul lui Dumnezeu Însuși. Adică, Fiul Omului în trup exprimă firea inerentă și esența lui Dumnezeu Însuși în cea mai mare măsură posibilă și pe cât de exact posibil. Nu numai că umanitatea Fiului Omului nu a fost o piedică sau o barieră pentru comunicarea și interacțiunea omului cu Dumnezeu din cer, ci a fost de fapt singurul canal și singurul pod pentru ca omenirea să poată să se conecteze cu Domnul creației.”

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om, în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și, mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, prin aceste mijloace, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, niciun om în carne şi oase nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet luată în captivitate de Satana. Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar firea satanică pervertită tot a rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei care au fost iertați să poată fi eliberați de păcatele lor și făcuți pe deplin neprihăniţi și, prin dobândirea unei firi schimbate, să se elibereze de influența întunericului Satanei și să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfânt. Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care să fie împotriva voinței Lui proprii. […]

Oricând este menționată destinația, o tratați cu o seriozitate aparte; aveți cu toții o sensibilitate deosebită în ce privește acest subiect. Unii oameni de-abia așteaptă să se ploconească înaintea lui Dumnezeu, pentru a obține în final o destinație bună. Mă pot identifica cu râvna voastră, care nu are nevoie să fie exprimată în cuvinte. Nu vreți cu niciun chip ca trupul vostru să ajungă în nenorocire și chiar mai mult, nu vreți să cădeți în pedeapsa eternă ce va să vină. Voi doar sperați să trăiți mai liber și mai ușor. Așadar, vă simțiți deosebit de neliniștiți oricând este menționată destinația, temându-vă puternic că dacă nu sunteți suficient de atenți, Îl puteți ofensa pe Dumnezeu și puteți fi pasibili de răsplata binemeritată. Nu ați ezitat să faceți compromisuri de dragul destinației voastre, iar mulți dintre voi care erați cândva prefăcuți și neserioși ați devenit deodată în special blânzi și sinceri; sinceritatea voastră este chiar înfiorătoare. În orice caz, aveți cu toții inimi „sincere”, și de la început până la sfârșit v-ați deschis înaintea Mea fără să ascundeți niciun secret din inima voastră, fie că e vorba de învinovățire, înșelăciune sau devotament. Una peste alta, Mi-ați „mărturisit” foarte franc acele lucruri vitale din cotloanele voastre cele mai adânci. Bineînțeles, Eu nu am evitat niciodată asemenea lucruri, căci ele au devenit banale pentru Mine. Ați trece mai degrabă prin marea de foc pentru a ajunge la destinația voastră finală, decât să pierdeți un singur fir de păr pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Nu e vorba că sunt prea dogmatic cu voi; e vorba că inima voastră devotată este îndeosebi neadecvată pentru a înfrunta tot ce fac Eu. Poate nu înțelegeți ce spun, așa că permiteți-Mi să vă ofer o simplă explicație: ceea ce aveți voi nevoie nu sunt adevărul și viața; nu sunt principiile despre cum să vă purtați și, mai ales, nu este lucrarea Mea migăloasă. Ceea ce aveți voi nevoie este tot ce posedați în trup – bogății, statut, familie, căsnicie etc. Sunteți complet neinteresați de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, așadar vă pot rezuma credința într-un singur cuvânt: șovăielnic (n.tr. în engleză: „fără tragere de inimă”). Veți merge oricât de departe pentru a obține lucrurile față de care sunteți total devotați, dar am descoperit însă că nu desconsiderați toate lucrurile de dragul chestiunilor ce țin de credința voastră în Dumnezeu. Mai degrabă, sunteți relativ loiali și relativ serioși. De aceea spun că cei care nu au o inimă cât se poate de sinceră au eșuat în ce privește credința lor în Dumnezeu. Gândiți-vă bine – sunt mulți care au eșuat printre voi?

V-am avertizat de multe ori și v-am dăruit multe adevăruri pentru a vă cuceri. Astăzi vă simțiți mai îmbogățiți decât în trecut, înțelegeți multe aspecte despre cum ar trebui să fie un om, și aveți mult bun simț pe care ar trebui să-l aibă credincioșii. Pe acestea le-ați câștigat în decursul a mai multor ani. Nu vreau să neg realizările voastre, dar trebuie să spun deschis că nu contest nici numeroasele neascultări și revolte împotriva Mea din acești mulți ani, pentru că nu se află niciun sfânt printre voi, sunteți fără excepție oameni stricați de Satana și dușmani ai lui Hristos. Fărădelegile și neascultările voastre de până acum sunt nenumărate, așa că nu e deloc neobișnuit că întotdeauna Mă repet în fața voastră. Nu vreau să trăiesc în acest mod cu voi, dar de dragul viitorului vostru, de dragul destinațiilor voastre, voi relua ceea ce am spus. Sper că Îmi veți face pe plac și, sper și mai mult că veți putea crede fiecare cuvânt pe care îl spun, și chiar mai mult, că veți putea pătrunde implicațiile profunde ale cuvintelor Mele. Nu vă îndoiți de ceea ce spun, sau mai rău, să nu interpretați cuvintele Mele după placul vostru și să vă lepădați de ele după bunul plac, ceea ce mi se pare intolerabil. Nu-Mi judecați cuvintele, cu atât mai mult nu le nesocotiți, sau să spuneți că Eu vă ispitesc mereu sau, mai rău, să afirmați că ceea ce v-am spus nu este foarte exact. Aceste lucruri Mi se par inacceptabile. Fiindcă Mă tratați pe Mine și ceea ce vă spun cu atâta suspiciune și nu vi le asumați niciodată, vă spun fiecăruia cu toată seriozitatea: nu asociați ceea ce vă spun cu filosofia, nu puneți cuvintele Mele la un loc cu minciunile șarlatanilor și, mai mult, nu răspundeți cuvintelor Mele cu dispreț. Probabil că în viitor nimeni nu vă va putea spune ce vă spun Eu, sau nu vă va vorbi cu atâta îngăduință, cu atât mai puțin să vă explice aceste lucruri cu atâta răbdare. Zilele următoare le veți petrece amintindu-vă de vremurile bune, sau plângând în hohote, ori suspinând de durere, sau veți trăi în nopți întunecate fără o fărâmă de adevăr sau de viață, sau doar așteptând în zadar, ori regretând amarnic dincolo de orice rațiune… Aceste posibilități alternative sunt practic de neocolit pentru fiecare dintre voi. Fiindcă niciunul din voi nu stați pe un scaun pe care să-L preaslăviți cu adevărat pe Dumnezeu; vă cufundați într-o lume imorală și rea, amestecați în credințele voastre, în spiritul vostru, în suflete și în trupuri, atât de multe lucruri care nu au nimic de-a face cu viața și cu adevărul, ba chiar se opun lor. Așadar, ceea ce sper pentru voi este să puteți fi aduși pe drumul luminii. Singura Mea speranță este să vă pese unii de alții, să puteți avea grijă de voi înșivă, să nu puneți accentul atât de mult pe destinație încât să priviți cu indiferență comportamentul și fărădelegile voastre.

Am căutat mulți oameni pe pământ să Mă urmeze. Printre toți acei care Mă urmează sunt cei care slujesc ca preoți, cei ce conduc, cei care alcătuiesc fiii, cei care constituie poporul și cei care fac serviciu. Îi împart în aceste categorii diferite în funcție de loialitatea pe care Mi-o arată. După ce toți oamenii vor fi fost ordonați după clasa lor, adică atunci când natura fiecărei clase de oameni se va fi revelat, voi socoti fiecare om în rândul clasei de care aparține de drept și voi pune fiecare clasă la locul potrivit ei, pentru ca să-Mi pot îndeplini scopul de a aduce mântuire omenirii. Eu voi chema, pe rând, grupuri de oameni din cei pe care doresc să-i mântuiesc să revină în casa Mea, apoi, în cursul zilelor celor de pe urmă, le voi da tuturor acestor oameni posibilitatea să accepte lucrarea Mea. În același timp, îl voi clasifica pe om după clasa sa, apoi îl voi răsplăti sau pedepsi pe fiecare în funcție de faptele sale. Aceștia sunt pașii care alcătuiesc lucrarea Mea.

Cuvintele lui Dumnezeu din acest videoclip sunt din cartea „Cuvântul Se arată în trup”. Conținutul acestui videoclip: Independența: al treilea moment critic 1. După ce devine independentă, o persoană începe să experimenteze suveranitatea Creatorului 2. Lăsarea părinților și începutul sincer al asumării rolului în teatrul vieții Căsătoria: al patrulea moment critic 1. O persoană nu are de ales în privința căsătoriei 2. Căsătoria ia naștere din destinele a doi parteneri"

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta.

1. Numai Creatorul are putere de viață și de moarte asupra omului 2. Cel care nu cunoaște suveranitatea Creatorului va fi urmărit de frica morții 3. O viață în căutarea faimei și a averii va lăsa o persoană neputincioasă în fața morții

Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu nu este doar Duhul Sfânt, acel Duh multiplicat de șapte ori, Duhul atotcuprinzător, dar și o persoană, o persoană de rând, o persoană absolut obișnuită. El nu este numai bărbat, ci și femeie. Ei sunt asemănători prin faptul că ambii sunt născuți din oameni, și diferiți în sensul că unul este conceput de Duhul Sfânt, iar celălalt este născut dintr-un om, provenit însă direct din Duh. Ei sunt asemănători prin faptul că amândoi, trup întrupat al lui Dumnezeu, îndeplinesc lucrarea Tatălui, dar și diferiți, de vreme ce unul face lucrarea de răscumpărare, iar celălalt face lucrarea de cucerire. Amândoi reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, dar unul este Domnul izbăvirii, plin de iubire și milă, iar celălalt este Dumnezeul dreptății, plin de mânie și judecată. Unul este Conducătorul suprem care lansează lucrarea de izbăvire, iar celălalt este Dumnezeul îndreptățit să realizeze lucrarea de cucerire. Unul este Începutul, celălalt este Sfârșitul. Unul este trup neprihănit, celălalt este trup ce desăvârșește răscumpărarea, continuă lucrarea și nu se naște niciodată din păcat. Ambii sunt același Duh, dar sălășluiesc în trupuri diferite și se nasc în locuri diferite. Și sunt separați în timp de câteva mii de ani. Cu toate acestea, lucrarea lor este reciproc complementară, niciodată conflictuală și făcută, se poate spune, în aceeași suflare. Ambii sunt oameni, dar unul este băiețel și celălalt este o fetiță.”

Integritatea de nezdruncinat a lui Iov îl face de rușine pe Satana și îl face să fugă de panică Iubirea lui Iov față de calea lui Dumnezeu depășește orice altceva În mijlocul suferințelor teribile, Iov realizează cu adevărat grija lui Dumnezeu pentru omenire O altă manifestare a temerii lui Iov de Dumnezeu și a feririi de rău este preamărirea numelui lui Dumnezeu în toate lucrurile de către el Multele lucruri pe care oamenii le înțeleg greșit despre Iov Iov blestemă ziua nașterii sale pentru că nu vrea ca Dumnezeu să fie îndurerat de el Iov îl învinge pe Satana și devine un om adevărat în ochii lui Dumnezeu