Cuvantul lui umnezeu | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

4. Vino sub stăpânirea Creatorului și înfruntă moartea cu calm 5. Căutările și câștigurile din viața lui Iov îi permit acestuia să înfrunte moartea cu calm 6. Doar acceptând suveranitatea Creatorului se poate întoarce cineva alături de El Nu rata oportunitatea de a cunoaște suveranitatea Creatorului

Dumnezeu Atotputernic spune: „A studia un astfel de lucru nu este dificil, dar cere fiecăruia dintre noi să cunoască adevărul acesta: El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „În calitate de credincios în Dumnezeu, ar trebui să Îi fiți loiali doar Lui în toate lucrurile și să fiți capabili să vă conformați voii Sale în toate lucrurile. Cu toate acestea, deși toată lumea înțelege această doctrină, aceste adevaruri, care sunt cele mai evidente și de bază, în ceea ce-l privește pe om, nu pot fi pe deplin văzute în el, din cauza diverselor sale necazuri, cum ar fi ignoranța, absurditatea și corupția. Prin urmare, înainte de a decide sfârșitul vostru, ar trebui să vă spun, mai întâi, câteva lucruri, care sunt de maximă importanță pentru voi. […] În viața voastră văd mult că voi faceți ceea ce este irelevant pentru adevăr, așa că vă cer în mod expres să deveniți servitori ai adevărului și să nu fiți înrobiți de răutate și urâțenie. Nu călcați în picioare adevărul și nu pângăriți niciun colț al casei lui Dumnezeu. Acesta este avertismentul Meu pentru voi. ”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Câte creaturi trăiesc și se reproduc în vasta întindere a universului, urmând legea vieții iar și iar, respectând o lege constantă? Cei care mor iau cu ei poveștile celor vii, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au murit. Și astfel, omenirea nu poate să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să murim? Cine este la conducerea acestei lumi? Și cine a creat această omenire? Omenirea a fost ea creată cu adevărat de Mama Natură? Are omenirea într-adevăr controlul asupra propriei sale sorți?... De mii de ani, omenirea și-a pus aceste întrebări la nesfârșit. Din păcate, cu cât omenirea a devenit mai obsedată de aceste întrebări, cu atât mai mult a dezvoltat o sete pentru știință. Știința oferă o scurtă satisfacție și o bucurie temporară a trupului, dar este departe de a fi suficientă pentru a elibera omenirea de solitudinea, singurătatea, teroarea și neajutorarea ascunsă adânc în sufletul său. Omenirea folosește numai cunoștințe științifice pe care ochiul liber le poate vedea și creierul le poate înțelege pentru a-și ameți inima. Cu toate acestea, astfel de cunoștințe științifice nu pot opri omenirea din a explora misterele. Omenirea nu știe cine este suveranul tuturor lucrurilor din univers, cu atât mai puțin cunoaște începutul și viitorul omenirii. Omenirea trăiește pur și simplu, vrând-nevrând, în mijlocul acestei legi. Nimeni nu poate scăpa de ea și nimeni nu o poate schimba, căci printre toate lucrurile și în ceruri nu este decât Cel de la veșnicie în veșnicie care deține suveranitatea peste tot. El este Cel care nu a fost niciodată văzut de om, Cel pe care omenirea nu L-a cunoscut niciodată, în a cărui existență omenirea n-a crezut niciodată, totuși El este Cel care a dat suflare strămoșilor omenirii și a dat viață omenirii. El este Cel care alimentează și hrănește omenirea pentru existența ei și călăuzește omenirea până în prezent. Mai mult decât atât, El și numai El este Cel de care depinde omenirea pentru a supraviețui. El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și domnește peste toate ființele vii din univers. El stăpânește cele patru anotimpuri și El este Cel care cheamă vântul, înghețul, zăpada și ploaia. El dă omenirii soare și aduce noaptea. El a fost Cel care a creat cerurile și pământul, oferind omului munți, lacuri și râuri și toate creaturile vii din ele. Fapta Lui este peste tot, puterea Lui este peste tot, înțelepciunea Lui este peste tot, iar autoritatea Lui este pretutindeni. Fiecare dintre aceste legi și reguli este întruchiparea faptei Sale, și fiecare dintre ele dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui. Cine se poate eschiva de la suveranitatea Sa? Și cine se poate elibera de proiectele Sale? Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Fapta și puterea Lui nu dau omenirii altă posibilitate decât să recunoască faptul că El există cu adevărat și că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Niciun alt lucru în afară de El nu poate avea control asupra universului, cu atât mai puțin să aibă grijă neîncetat de această omenire. Indiferent dacă ești în stare să recunoști fapta lui Dumnezeu și indiferent dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, nu există nicio îndoială că soarta ta se află în rânduiala lui Dumnezeu și nu există nicio îndoială că Dumnezeu va păstra întotdeauna suveranitatea peste toate lucrurile. Existența și autoritatea Lui nu se bazează pe faptul că ele pot sau nu să fie recunoscute și înțelese de om. Numai El știe trecutul, prezentul și viitorul omului, și numai El poate hotărî soarta omenirii. Indiferent dacă ești capabil sau nu să accepți acest lucru, nu va mai dura mult înainte ca omenirea să fie martoră la toate acestea, iar aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o va îndeplini. Omenirea trăiește și moare sub ochii lui Dumnezeu. Omenirea trăiește pentru gestionarea lui Dumnezeu și când aceasta închide ochii pentru ultima oară, acest lucru este și pentru aceeași gestionare. Omul vine și pleacă, iarăși și iarăși, înainte și înapoi. Fără excepție, toate fac parte din suveranitatea și din creațiile lui Dumnezeu. Gestionarea lui Dumnezeu continuă întotdeauna și nu a încetat niciodată. El va face omenirea conștientă de existența Sa, o va face să aibă încredere în suveranitatea Lui, să vadă fapta Sa și să revină la împărăția Lui. Acesta este planul Lui și lucrarea pe care o conduce de mii de ani.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru că oamenii nu recunosc orchestrațiile lui Dumnezeu și suveranitatea lui Dumnezeu, ei înfruntă întotdeauna sfidător destinul, cu o atitudine rebelă și vor mereu să arunce la o parte autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu și lucrurile pe care le-a pregătit soarta, sperând în zadar să-și schimbe circumstanțele actuale și să-și modifice destinul. Dar ei nu pot reuși niciodată, sunt împiedicați la fiecare pas. Această luptă, care are loc adânc în sufletul cuiva, este dureroasă; durerea este imposibil de uitat și, în același timp, îi irosește viața acestei persoane. Care este cauza acestei dureri? Este din cauza suveranității lui Dumnezeu sau pentru că o persoană s-a născut fără noroc? Evident, niciuna din acestea nu este adevărată. La bază, este din cauza cărărilor pe care apucă oamenii, a felurilor în care oamenii aleg să-și trăiască viața. Unii oameni s-ar putea să nu fi realizat aceste lucruri. Dar când cunoști cu adevărat, când ai ajuns cu adevărat să recunoști că Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinului omenesc, când ai înțeles cu adevărat că tot ceea Dumnezeu a planificat și hotărât pentru tine este un mare avantaj și este o mare protecție, atunci simți că durerea ta se calmează treptat și devii cu totul relaxat, liber, eliberat.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „În fiecare exemplu al lucrării lui Dumnezeu sunt viziunile care trebuie cunoscute de către om, viziuni urmate de cerințele potrivite ale lui Dumnezeu pentru om. Fără aceste viziuni ca piatră de temelie, omul ar fi pur și simplu incapabil de practică și nu ar fi în stare să Îl urmeze pe Dumnezeu fără șovăială. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu sau nu înțelege voința lui Dumnezeu, atunci, tot ceea ce face omul este în zadar și este nevrednic de a primi încuviințarea lui Dumnezeu. Oricât de bogate sunt darurile omului, totuși, el este inseparabil de lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Oricât de bune și de multe sunt acțiunile omului, totuși, ele nu pot înlocui lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, practica omului nu este, în nicio împrejurare, separabilă de viziuni. Cei care nu acceptă viziunile noi nu au o practică nouă. Practica lor nu are nicio legătură cu adevărul, deoarece ei se supun doctrinei și nu se abat de la legea fără viață; nu au viziuni noi de loc și, ca urmare, nu pun nimic în practică în epoca nouă. Au pierdut viziunile și, astfel, au pierdut și lucrarea Duhului Sfânt, și au pierdut adevărul.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Acest concept al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este cel mai absurd! Aceasta Îl segmentează pe Dumnezeu și Îl împarte în trei persoane, fiecare cu un statut și un Duh; atunci, cum poate El să fie totuși un singur Duh și un singur Dumnezeu? Spuneți-Mi, cerurile și pământul și toate lucrurile de pe ele au fost create de Tatăl, de Fiul sau de Duhul Sfânt? Unii spun că Ei le-au creat împreună. Atunci cine a răscumpărat omenirea? A fost Duhul Sfânt, Fiul sau Tatăl? Unii spun că Fiul a fost Cel care a răscumpărat omenirea. Atunci cine este Fiul, în fond? Nu este El întruparea Duhului lui Dumnezeu? Întruparea Îl strigă pe Dumnezeu din Cer cu numele Tatălui, din perspectiva unui om creat. Oare nu ești conștient că Isus S-a născut din concepția prin Duhul Sfânt? În El este Duhul Sfânt; indiferent ce spui, El este totuși una cu Dumnezeu din Cer, căci este întruparea Duhului lui Dumnezeu. Această idee despre Fiu este, pur și simplu, neadevărată. Este un singur Duh care realizează întreaga lucrare; doar Dumnezeu Însuși, adică, Duhul lui Dumnezeu Își duce la bun sfârșit lucrarea.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Câte obiceiuri religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus în practică cuvântul lui Dumnezeu pentru că îți păsa cu adevărat de poverile Sale și căutai să Îi îndeplinești dorința? Înțelege cuvântul lui Dumnezeu și pune-L în practică. Fii principial în actele și în faptele tale; aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să o faci în silă, doar de ochii lumii. Mai degrabă, aceasta reprezintă practicarea adevărului și trăirea după cuvântul lui Dumnezeu. Numai o astfel de practică Îl mulțumește pe Dumnezeu. Fiecare obicei care Îl mulțumește pe Dumnezeu nu este o regulă, ci practicarea adevărului.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Isus reprezenta Duhul lui Dumnezeu și era Duhul lui Dumnezeu care lucra direct. El a săvârșit lucrarea epocii noi, lucrare pe care nimeni nu o săvârșise înaintea Lui. A deschis o cale nouă, L-a reprezentat pe Iahve și L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși. În timp ce Petru, Pavel și David, indiferent cum au fost numiți, au reprezentat doar identitatea unei creaturi a lui Dumnezeu, sau au fost trimiși de Isus sau Iahve. Deci, indiferent câtă lucrare au săvârșit ei, indiferent cât de mari au fost minunile pe care le-au săvârșit, erau, totuși, doar niște creaturi ale lui Dumnezeu, incapabile să reprezinte Duhul lui Dumnezeu. Ei au lucrat în numele lui Dumnezeu, sau după ce au fost trimiși de Dumnezeu; mai mult, au lucrat în epocile începute de Isus sau Iahve, iar lucrarea lor nu a fost separată. Ei au fost, la urma-urmei, doar niște creaturi ale lui Dumnezeu.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de izbăvire pe care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor. Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: «Voi sosi aşa cum am plecat.» Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui Prea Înalt. Omenirea crede că, în mod similar, Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa întoarcerii Sale. Omenirea nu face decât să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un «nor alb» (norul care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă. Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în «temple» locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant? Omenirea ştie doar că Isus Mântuitorul este plin de iubire şi milă şi că este jertfa de păcat plină de izbăvire. Dar omenirea nu ştie că El este şi Însuşi Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreţie, mânie şi judecată şi care posedă autoritate şi este plin de demnitate. Şi astfel, chiar dacă omenirea îşi doreşte cu nerăbdare şi tânjeşte după reîntoarcerea Izbăvitorului, şi chiar dacă Raiul este mişcat de rugăciunile omenirii, Isus Mântuitorul nu Se arată celor care cred în El, dar care nu Îl cunosc.”

Divinitatea lui Hristos este deasupra omenirii; Autoritatea supremă peste toate ființele vii. Aceasta este divinitatea Lui, firea şi existența lui Dumnezeu. Ele sunt cele care-I determină identitatea. Umanitatea Sa e normală, din oricare rol vorbește, Și-n totalitate se supune voii lui Dumnezeu, totuși e Dumnezeu, fără-ndoială. Natura umană a lui Hristos unii nebuni o văd ca defect. Ei refuză să-L recunoască, deși divinitatea Și-a arătat-o. Cu cât e mai supus și mai umil, cu atât mai mult ei Îl disprețuiesc. Unii chiar vor să-L excludă și slăvesc „chipurile veacului”. Dumnezeul întrupat se supune voii lui Dumnezeu, naturii Lui umane și reale. Dumnezeul întrupat se supune voii lui Dumnezeu, naturii Lui umane și reale. De-aceea oamenii I se opun și se răzvrătesc împotriva Lui. Umanitatea Sa e normală, din oricare rol vorbeşte, Și-n totalitate se supune voii lui Dumnezeu, totuși e Dumnezeu, fără-ndoială. din „Cuvântul Se arată în trup”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și să dea mărturie despre Dumnezeu și să fie aprobați de Dumnezeu, trebuie să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării Sale și trebuie să accepte cu bucurie emondarea și tratarea lui Dumnezeu. Doar atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei vii sunt mântuiți de Dumnezeu, au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața lui Dumnezeu și își vor dedica cu bucurie toată viața lui Dumnezeu. Numai atunci când cei vii dau mărturie despre Dumnezeu, Satana poate fi rușinat, numai cei vii pot răspândi lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu, numai cei vii sunt după inima lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați.”