Poezii crestine | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

După întrupare, trăind viața printre oameni, Dumnezeu le-a văzut depravarea, situația vieții lor. Dumnezeu întrupat a simțit profund neajutorarea oamenilor, cât de lamentabili sunt;

„Pentru Adam și Eva, Iahve a făcut haine din piei și i-a îmbrăcat.” Ce putem învăța noi de-aici e că Dumnezeu apare în rolul de părinte al lui Adam și al Evei. Ah … ah … ah … ah …

Dumnezeu S-a-ntrupat de două ori, omenirea s-o mântuiască și pe Satana să-l biruiască. Doar Dumnezeu în duh sau în trupul Său poate lupta cu Satana mereu.

De ai conștiință cu-adevărat, trebuie s-ai o povară și un simț al responsabilității. Chiar de vei fi cucerit sau vei fi desăvârșit, depune ferm mărturie.

În multă din lucrarea lui Dumnezeu oricine cu experiență reală simte venerație, se teme de El, ceea ce-i mai mult decât admirație. Judecata și mustrarea Lui îi fac pe oameni să-I vadă firea și să-L venereze în inimile lor. Dumnezeu e menit să fie venerat și ascultat, căci ființa și firea Lui diferă de cele ale ființelor create, sunt deasupra ființelor create. Doar El merită venerație și supunere.

Din depărtare, un suflet singur a călătorit, testând viitorul, căutând trecutul, trudind asiduu și urmărind un vis. Nu știe de unde vine sau unde merge, născut în lacrimi, stingându-se-n disperare. Rezistă încă, deși e călcat în picioare. Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă. Îmi apare speranța, spun bun-venit zorilor. Privesc în zarea încețoșată, prind o licărire din forma Ta. Aceasta-i strălucirea, strălucirea feței Tale.

De la Răsărit (Răsărit… Răsărit…) se revarsă o rază de lumină (lumină… lumină…) care luminează totul până la Apus. Fiul Omului S-a coborât pe Pământ.

Crezând în Dumnezeu până azi, am văzut în sfârșit lumina. Am călătorit pe-un drum stâncos al persecuției și nenorocirii. Lumea m-a părăsit și prietenii mei se-ndepărtează. Câte nopți n-am petrecut în rugăciune, neputând să dorm? Prin bine și rău, am vărsat atâtea lacrimi. Toată ziua alerg, fără niciun loc de odihnă. Libertatea e doar un nume. Unde sunt drepturile omului? Cât îl urăsc pe Satana! Abia aștept ca Hristos să preia puterea! Întunericul și răul lumii mă determină să caut lumina vieții umane. Hristos e adevărul, calea, viața și Îl voi urma pân' la sfârșit. Hristos e adevărul, calea, viața și Îl voi urma pân' la sfârșit.

Nu-mi pasă cât de grea e calea dinainte, doar voia lui Dumnezeu e singura mea vocație. Indiferent de binecuvântări sau nenorociri. Am decis să-L iubesc pe El, Îi voi fi credincios pân' la sfârșit. Oricât de mari pericolele și-adversitățile ce mă pândesc, indiferent de finalul meu, ținta mea e ziua când Dumnezeu va primi gloria, voi lăsa totul în urmă și mă voi strădui să înaintez. Înaintez spre Dumnezeu.

Ale Tale brațe larg le deschizi, să mângâi omenirea când suspină. Îți legeni brațele de grijă și putere, și-ochii Tăi strălucesc de lumină! Iubirea Ta și mila Ta ne țin ferm, fața Ta glorioasă ne arăți. În lumea-aceasta, de mult timp coruptă, raza Ta de lumină-a pătruns. A noastră lume moare, căzută și rea, și-și strigă Salvatorul, să vină din nou. Aduci speranță întregii lumi și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare!

Crezând în Dumnezeu până azi, am văzut în sfârșit lumina. Am călătorit pe-un drum stâncos al persecuției și nenorocirii. Lumea m-a părăsit și prietenii mei se-ndepărtează. Câte nopți n-am petrecut în rugăciune, neputând să dorm? Prin bine și rău, am vărsat atâtea lacrimi. Toată ziua alerg, fără niciun loc de odihnă. Libertatea e doar un nume.

Dumnezeu e în lume de mulți ani, dar cine-L cunoaște? Nu e de mirare că Dumnezeu mustră oamenii. Se pare că îi folosește ca obiecte ale autorității Sale. Oo… Par a fi gloanțe-n arma Lui și odată ce a tras, toți vor scăpa pe rând. Însă nu asta e realitatea, e imaginația lor. Oo… Oo… Dumnezeu iubește oamenii ca pe o comoară, ei fiind „capitalul” gestionării Lui. El nu îi va elimina. Nu-Și va schimba voia în privința lor. Nu-Și va schimba voia în privința lor. Nu-Și va schimba voia în privința lor.