Poezii crestine | Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Dumnezeu îi iubește pe toți ce I se dedică, urându-i pe cei născuți de la El ce I se opun și nu-L cunosc. Nu îi va abandona pe cei cu adevărat pentru El, ci Își va dubla binecuvântările asupra lor. Nerecunoscătorii vor fi pedepsiți dublu. El nu-i va cruța.

Fulgerul strălucește de la Est la Vest. Hristos al zilelor de pe urmă Își împlinește lucrarea-n China. Dumnezeu a spus adevărul și lumina adevărată a apărut. Dumnezeu e aici să lucreze printre oameni și omenirea-L slăvește pe Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu îi îndeamnă pe oamenii de toate etniile, din toate țările și de toate meseriile: ascultați vocea Lui și vedeți lucrarea Lui; fiți atenți la soarta omenirii; faceți-L pe Dumnezeu cel mai sfânt și onorabil cel mai înalt și singurul obiect al închinării;

Pentru Dumnezeu nu contează dacă cineva e umil sau măreț. Cât timp ascultă de Dumnezeu, de poruncile Lui, de ce i-a-ncredințat, poate coopera cu lucrarea Sa, cu planul Său și cu voia Sa, ca voia și planul Său să poată continua fără piedică, o astfel de faptă e demnă de, demnă de amintirea lui Dumnezeu și vrednică de a primi binecuvântările Lui.

Gestionarea lui Dumnezeu e pentru-a câștiga oameni ce I se-nchină, I se supun. Omenirea, de Satan coruptă, nu-l mai privește ca pe-un tată. Fața lui urâtă ei o știu, o resping și acceptă judecata, mustrarea lui Dumnezeu.

Nimeni nu e conștient de sosirea lui Dumnezeu, nimeni nu-L întâmpină. Chiar mai mult, nimeni nu știe tot ce va face, tot ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; aceeași inimă, zile obișnuite.

Bune intenții, sfatul zilelor de pe urmă, rezesc omul din somn adânc. Amintiri dureroase, pete vechi îmi torturează conștiința. În buimăceală, cu teamă mă rog, solemn, în pocăință. Ești prea blând, dar eu Te-am înșelat cu iubire falsă.

Ale cui cuvinte mi-au hrănit duhul? A cui iubire, cea mai frumoasă, mi-a ocupat inima? A cui minunată lucrare curăță viciul omului?

"Cei care stau fermi la curățarea finală a lui Dumnezeu prin mustrare și judecată vor intra în odihna finală.

Dumnezeu Se-ntrupează, stă ascuns printre oameni să facă noua lucrare, să ne salveze de corupție. Nu dă nicio explicație. După planurile Sale, El Își face lucrarea pas cu pas.

Domnul dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce-i mai bun, El dă. Nu dezvăluie vreodată, suferința nu-Și arată. Domnul îndură, așteptând în tăcere. Nu rece sau amorțit, fără slăbiciune. Iubirea și firea Lui sunt necondiționate. Domnul dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce e mai bun, El dă. Pentru-omenire, El suferă; El suferă, îndurând tăcut. Tăcut, El a dăruit ce-are mai bun.

Dumnezeul zilelor de pe urmă folosește îndeosebi cuvântul pentru-a desăvârși omul, nu semne și minuni pentru a-l convinge sau a-l asupri, căci ele nu pot explica puterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar arăta doar semne și minuni, ar fi imposibil să facă înțeleasă realitatea Lui și să desăvârșească omul.